„Quiche” cu roşii

prezentare

„Quiche” este un fel de mîncare specific bucătăriei franceze.
Se poate face cu diverse umpluturi. Eu am ales astăzi varianta „quiche à la tomate”.
Pentru reţetă m-am inspirat din revista „La cuisine facile”, nr. 38

Ingrediente aluat:
125 g fulgi de porumb
125 g făină albă de grîu
125 g unt
un gălbenuş de ou
sare
patru linguri de apă

ingrediente aluat

Se pregăteşte un aluat din fulgii de porumb mărunţiţi, făina de grîu, unt, gălbenuş de ou, un sfert de linguriţă de sare şi 4 linguri de apă.
Mie mi-a ieşit cam moale aşa că am mai pus puţină făină şi apoi l-am pus pentru scurt timp la rece în frigider.

Se unge cu unt o tavă rotundă cu diametrul de 26 cm şi se întinde aluatul pe fundul şi marginile tăvii.
Se coace pentru 15 minute în cuptorul preîncălzit.
Se lasă să se răcească.

Ingrediente umplutură:
125 g de şuncă slabă
125 g brînză gouda
un ardei verde
două roşii
o legătură de pătrunjel
250 g smîntînă
patru ouă
două linguri cu fulgi de porumb
sare, piper

ingrediente umplutura

Se taie şunca, brînza şi ardeiul în bucăţele mici. Se repartizează pe aluatul copt.
Roşiile se curăţă de pieliţă, se taie rondele şi se pun deasupra.
Se amestecă smîntîna cu ouăle. În acest amestec se pun pătrunjelul tăiat şi cele două linguri de fulgi de porumb mărunţiţi. Se sărează, se piperează şi se toarnă amestecul în jurul rondelelor de roşii.

Aşa arată „quiche”-ul înainte de coacerea finală.

inainte de cuptor

Se dă la cuptorul încălzit şi se coace timp de 40-50 minute pînă se întăreşte amestecul.
După coacere se lasă încă 10 minute în tavă şi apoi se poate servi.

poza totala

Este bună şi caldă şi rece !

Ca de obicei, o feliuţă este pentru voi ! Poftă bună !

feliuta finala

În categoria Culinare | Un comentariu

Parlez-moi de la pluie

parlez moi de la pluie

Agathe Villanova, feministă din cap pînă în picioare, ajunge să-şi facă intrarea în lumea politică. Un miting electoral o aduce prin locurile copilăriei. Michel Ronsard, un documentarist ratat, împreună cu Karim, un tînăr talentat care-şi caută un drum în viaţă, îi propun să realizeze un documentar despre viaţa ei. Talentul incredibil al celor doi în a crea încurcături, împreună cu caleidoscopul de relaţii familiale şi extra-familiale dintre personaje construiesc povestea acestui film. Pînă la urmă nu povestea e partea importantă ci relaţiile dintre personaje şi mai ales deciziile personale luate de fiecare în momente cheie ale acestor relaţii interumane.
Personajele sînt bine conturate, rupte parcă din viaţa reală, acolo unde nimeni nu se vede ca personaj secundar, ci fiecare îşi vede problemele şi idealurile sale ca fiind cele mai importante. Accentele umoristice (excelente 🙂 ) survin de cele mai multe ori pe neaşteptate, întărind impresia de viaţă reală.
Remarcabilă scena cu furnica, atît ca realizare cît şi ca semnificaţie.
Un film bine scris şi bine jucat.
Totuşi per ansamblu am senzaţia că cea mai bună realizare a cuplului Agnès Jaoui – Jean-Pierre Bacri rămîne în continuare filmul „Le goût des autres”.

Recomandarea mea: merită văzut. (6.5/10)

Son fils: – „C’est quoi une féministe?
Michel Ronsard: – „Tu sais pas ce que c’est? C’est une femme qui revendique tout le temps. Qui cherche que les femmes et les hommes aient les mêmes droits. Toujours là à voir s’il y a quelque chose qui va pas. Comme ta mère. Tu vois ta mère? Pareil.

***
Parlez-moi de la pluie (2008)
cu: Jean-Pierre Bacri, Jamel Debbouze, Agnès Jaoui, Pascale Arbillot, Guillaume de Tonquedec, Frédéric Pierrot, Mimouna Hadji
scenariu: Agnès Jaoui & Jean-Pierre Bacri
regia: Agnès Jaoui

DVD: Artificial Eye
Bonus: Un interviu cu Agnès Jaoui şi Jean-Pierre Bacri

În categoria Filme | Lasă un comentariu

Tort cu zmeură şi afine

Un tort din toată inima făcut cu gîndul la doi oameni dragi ce sărbatoresc astăzi un eveniment important !

ansamblu

Ingrediente blaturi:
4 ouă
200 g zahăr
80 g faină albă
80 g amidon
1 linguriţă rasă de praf de copt

ingrediente blaturi

Se separă albuşurile de gălbenuşuri. Se bat albuşurile în spumă tare apoi se adaugă zahărul, cîte puţin, bătînd energic.
Se încorporează încet şi gălbenuşurile. Se amestecă făina, amidonul şi praful de copt şi se adaugă în compoziţia de albuşuri.
Cu asta blaturile sînt aproape gata.
Se pune compoziţia în 2 forme cu diametrul de 20 cm şi se coace 20 minute la foc mediu în cuptorul preîncălzit.

Ingrediente cremă
un plic de 10 g cu gelatină
500 g mascarpone
500 g iaurt
80 g zahăr
esenţă de vanilie
dulceaţă de zmeură
400 g afine
300 g zmeură (eu am folosit zmeură din compot)
un plic cu gelatină roşie pentru tort
ceva ciocolată şi fistic pentru decor

ingrediente crema

Se dizolvă gelatina conform instrucţiunilor de pe plic (eu am dizolvat-o cu ajutorul sucului de la compotul de zmeură).
Se amestecă brînza mascarpone cu iaurtul, esenţa de vanilie şi zahărul.
Se ia puţin din această cremă şi se pune într-un alt castronel. Gelatina dizolvată se toarnă puţin cîte puţin peste crema din castronel şi se amestecă bine-bine. Cînd s-a încorporat toată gelatina se toarnă amestecul respectiv peste restul de cremă şi se amestecă energic pentru a se omogeniza.

Asamblarea tortului
În două forme se pun blaturile, se însiropează cu puţin suc de la compotul de zmeură. Blaturile se ung cu dulceaţă de zmeură.
Crema se împarte în două şi se toarnă în fiecare din cele două forme peste blaturi. În cremă se pun din loc in loc afine. Se dă la rece pentru a se întări crema.
Cînd s-a întărit, se decupează din cele două torturi cele două forme de inimi şi se alipesc.
Se poate orna după fantezie sau evenimentul marcat.
Eu am ornat o inimă cu zmeură şi cealaltă cu afine. Deasupra fructelor am turnat gelatina roşie (preparată conform cu ce scria pe plic).
Pe marginile tortului am pus puţină ciocolată topită (cum ar fi putut lipsi ciocolata de la un tort legat de dragoste ??) precum şi afine şi fistic tocat.

detaliu

E delicios !
Poftă bună!

În categoria Culinare | 3 comentarii

Lourdes

lourdes

Un film despre miracole are nevoie de un miracol la fel cum un film poliţist are nevoie de o crimă. Dar ce este un miracol ? Se poate revărsa asupra sufletului sau neapărat asupra trupului ? Cine are mai multă nevoie de un miracol ? Cine este cel mai îndreptăţit să aibă parte de un miracol ? Dar sînt acestea întrebări justificate sau oamenii chiar au luat-o razna ?
Chiar dacă subiectul seamănă cu un documentar despre un pelerinaj la Lourdes, filmul este realizat într-un ritm lent, cu cadre simple. Aproape frustrant pentru privitor, personajele sînt foarte uşor de citit, integral previzibile în acţiuni, dar nu dintr-o slăbiciune de scenariu, ci pentru că deja le cunoaştem: sînt chiar persoanele din jurul nostru. De la credinţă la scepticism, de la simpatie la invidie, de la disperare la nepăsare, fiecare personaj pare filmat chiar în viaţa reală. Singurele personaje surprinzătoare – părintele Nigl, care găseşte mereu răspunsul bun la întrebările ce i se pun, şi Frau Hartl, singurul personaj enigmatic şi poate pînă la urmă singura care obţine o minune chiar dacă nu pare a fi în (ceea ce am considera) folos propriu.
Dacă pe parcursul filmului privitorul a fost pus în mijlocul vieţii de pelerin la Lourdes, scena de final aproape îl forţează pe privitor să intre în vîrtejul judecăţilor (legitime sau prosteşti ?) a fost minune/n-a fost minune, o să dureze/n-o să dureze şi aşa mai departe.
Finalul nu dă un verdict, ne lasă teme de gîndire. La fel ca personajele din film, fiecare privitor va ajunge la răspunsurile conforme cu sufletul său.

Recomandarea mea: merită văzut. (7/10)

Pater Nigl: „Qu’est-ce que c’est ? Une vie normale… Votre vie est particulière. Chaque vie est bien particulière. Dieu lui même a crée cette diversité.

***
Lourdes (2009)
cu: Sylvie Testud, Léa Seydoux, Gilette Barbier, Gerhard Liebmann, Bruno Todeschini
scenariu: Jessica Hausner
regia: Jessica Hausner

2010 – European Film Award – Sylvie Testud – European Actress 2010
2009 – Venice Film Festival – Brian Award
2009 – Venice Film Festival – FIPRESCI Prize
2009 – Venice Film Festival – SIGNIS Award
2009 – Venice Film Festival – Sergio Trasatti Award
2009 – Viennale – Vienna Film Award
2009 – Warsaw International Film Festival – Warsaw Award

DVD: Artificial Eye
Bonus: Un interviu cu Sylvie Testud.

În categoria Filme | Lasă un comentariu

Sarmale dezbrăcate (sau sarmale sparte)

(reţetă de la Maya adaptată gusturilor noastre)

sarmale farfurie

Ingrediente
500 g carne tocată amestec vită şi porc
60 g orez
un ou
un morcov măricel
2 cepe roşii micuţe
3 linguri bulion
100 g piept de porc afumat
1 varză albă (am folosit jumătate)
1 cană de borş
pătrunjel
2 foi de dafin
cimbru uscat
sare, piper
1 lingură ulei

ingrediente

Procedura
Se toacă ceapa şi se dă morcovul pe răzătoare. Într-o tigaie am pus la călit puţin ceapa, apoi morcovul ras. Se adaugă orezul la ceapă şi morcov şi se lasă încă 2-3 minute pe foc.
Pătrunjelul se toacă şi se pune în tigaie să-şi dezvolte aroma. Tigaia se dă deoparte şi amestecul se lasă să se răcească.
Într-un castron se pune carnea tocată, oul, amestecul de orez, ceapa, morcov, pătrunjel. Se condimentează cu piper şi sare, după gust. Se amestecă bine-bine compoziţia şi se formează bile mai mari sau mai mici după cum vă este voia.
Într-o cratiţă se pune un strat de varză tocată. Peste varză se pune un rînd de bile formate din compoziţie. Printre bilele de carne am pus bucăţele de piept de porc afumat pentru un plus de savoare.

cratita cu bile

Se acoperă cu un alt strat de varză tocată şi apoi bile de carne. Ultimul strat trebuie să fie de varză. Pentru că eu am folosit varză proapătă, am diluat bulionul în borş şi am turnat lichidul în cratiţă, completînd cu apă pînă se acoperă şi ultimul strat de varză. Se poate folosi varză murată, în acest caz renuntîndu-se la acrirea cu borş. Se presară puţin cimbru pe deasupra, se pun foile de dafin şi se fierb sarmalele pe aragaz la foc mediu pînă cînd se înmoaie varza şi scade lichidul din cratiţă (40-50 minute).

Noi le-am servit cu mămăliguţă şi smîntînă. Sînt super la gust şi te scutesc de o mulţime de timp alocat învelitului sarmalelor clasice !

sarmale aproape

Poftă bună !

În categoria Culinare | Lasă un comentariu