Tînărul Max se hotărăşte să se sinucidă şi angajează o companie de publicitate care să-i „vîndă” „produsul” unei audienţe cît mai largi. Vrea cu adevărat Max să se sinucidă ? Mai poate să se sustragă vîrtejului creat de „scurtătura” spre celebritate ?
Să ne amintim şi semnificaţia titlului. Herostratus era un tînăr care, în anul 356 î.Hr., a dat foc templului zeiţei Artemis din Ephes (una din cele şapte minuni ale lumii antice) în încercarea de a deveni astfel celebru. Judecătorii au decis în consecinţă ca numele său să nu mai fie menţionat nicăieri. Totuşi Theopompus scrie despre întîmplare în lucrarea sa Hellenica aducîndu-i astfel celebritatea. Legenda spune ca în noaptea în care templul a ars, s-a născut Alexandru cel Mare. Acesta a ars mii de temple, a schilodit zeci de mii de oameni, a omorît zeci de mii de oameni şi totuşi nimeni n-a propus ştergerea numelui său din istorie… Toate acestea sînt legate de povestea filmului.
Într-un interviu regizorul îşi exprima opinia că în general criticii greşesc începîndu-şi articolele cu povestea filmului şi scăpînd din vedere tocmai esenţa. Ups… 🙂
Deşi aparent liniar, urmîndu-şi firul poveştii de la un capăt la altul, filmul este o construcţie meticuloasă, un mozaic de imagini şi sunete legate între ele ca o reţea. Toată această structură creează o implicare emoţională puternică deşi oarecum neaşteptată.
Unele imagini mi-au adus aminte de Antonioni (ce laudă mai mare poate exista pentru o imagine ?).
Pînă la urmă este un film despre ego. Egocentrismul are nevoie de faimă, iar faima se obţine cel mai usor prin distrugere. (Apropo de distrugere, memorabilă scena hiper-violentă în care eroul îşi distruge apartamentul.)
Un film extraordinar (literalmente) care aş zice că îşi creează o categorie proprie în istoria filmului.
Recomandarea mea: merită văzut. (8/10)
Farson: „That’s it, yes, fame. You know what fame is ? The adulation of people you despise. And it can be manufactured. I’ve manufactured it !”
***
Herostratus (1967)
cu: Michael Gothard, Gabriella Licudi, Peter Stephens, Mona Chin, Antony Paul, Helen Mirren
scenariul: Don Levy
regia: Don Levy
DVD: BFI (British Film Institute)
Bonus:
Trei scurt-metraje realizate de Don Levy
– Ten Thousand Talents (1960, 24 minute)
– Time Is (1964, 28 minute)
– Five Films (1967, 8 minute)
Un interviu audio cu Don Levy (1973, 38 minute)
