La o mînăstire din nordul Rusiei ajunge să vieţuiască Anatoli. În timp ce unii cred că are puterea de a vindeca, exorciza demoni şi prezice viitorul, el se găseşte în plină criză spirituală, apăsat de un păcat greu din trecut.
Să auzi eroul principal rostind pe parcursul filmului principalele rugăciuni ortodoxe, psalmul 50, citate din Scripturi, poate părea ciudat spectatorului căruia comunismul a reuşit să-i extirpe partea cea mai importantă din suflet – credinţa. Cred că de aici au pornit şi criticile „oamenilor de bine”, citeam undeva că filmul ar fi doar o predică ortodoxă. Nu este deloc şi părerea mea.
Beneficiind de o imagine absolut remarcabilă, filmul îşi păstrează un echilibru impecabil de la un capăt la altul. Fiecare scenă, deşi construită minuţios atît din punct de vedere al scenariului cît şi al regiei (sînt sigur că revăzînd filmul descoperi de fiecare dată detalii noi, trecute pînă atunci cu vederea), se aşează cuminte la locul ei în construcţia finală, foarte aproape de perfecţiune.
Putem spune că filmul arată trei căi pentru a ajunge la mîntuire: Anatoli, Filaret şi Iov. Sau putem spune că filmul ilustrează relaţia omului obişnuit cu minunea Dumnezeiască: vii de foarte departe să obţii o minune sau un răspuns la o întrebare care te frămîntă de o viaţă şi, cînd chiar le obţii, nu-ţi poţi îndeplini mica ta datorie din motive care de care mai stupide (trebuie să fiu la serviciu, nu mă îndur să vînd porcul). De fapt pînă la urmă cred că fiecare va rămîne cu învăţăminte diferite, ceea ce aş zice că este o caracteristică a unei opere de artă.
Memorabilă scena exorcizării, sigur cea mai bună scenă de exorcizare din filmele văzute de mine pînă acum (nici nu vreau să mă gîndesc cum ar arăta într-un „remake” făcut la Hollywood – cei de la Industrial Light & Magic ştiu de ce 🙂 ).
Îmi vine în minte Andrei Rubliov al lui Tarkovski. Ce le leagă? Sigur puternica ancorare în filonul ortodoxiei. Inevitabil mă întreb: care a fost ultimul film românesc puternic ancorat în ortodoxie ? Nu-mi aduc aminte. Sîntem noi singurul popor unde comunismul şi-a desăvîrşit lucrarea ? Sper din tot sufletul că nu.
Recomandarea mea: merită văzut. (8.5/10)
Father Iov: „How should I live ?”
Father Anatoli: „We are all sinners. Live the way you can. Just try not to sin too much.”
(conform subtitrării în engleză)
***
Ostrov (Insula) (2006)
cu: Piotr Mamonov, Viktor Sukhorukov, Dmitri Diuzhev
scenariul: Dmitri Sobolev
imagine: Andrei Zhegalov
regia: Pavel Lungin
2007 – Nika (premiile Academiei ruse de arte şi ştiinţe cinematografice)
– Best Film – Pavel Lungin
– Best Director – Pavel Lungin
– Best Actor – Piotr Mamonov
– Best Actor in a Supporting Role – Viktor Sukhorukov
– Best Cinematography – Andrei Zhegalov
– Best Sound – Stéphane Albinet, Vladimir Litrovnik, Stepan Bogdanov
DVD: Artificial Eye
Bonus: nimic 🙁
