Unele filme mă atrag să le văd fără să ştiu exact de ce. De data aceasta am dat peste un film francez foarte bun.
Este o poveste aparent simplă: Juliette Fontaine este o femeie care se străduieşte să revină la viaţa normală după ce a petrecut 15 ani în puşcărie. Pentru ce ? Poate a omorît pe cineva. Pe cine ? De ce ?
Detaliile ne sînt servite picătură cu picătură, astfel că, deşi unele lucruri sînt destul de previzibile, nu vom afla întreaga ei poveste decît în final.
Începînd cu reîntîlnirea fără nici un sunet a celor două surori şi pînă la final vom avea deseori în prim-plan faţa Juliette-i. O faţă aparent ternă dar de fapt o compoziţie foarte realistă de durere, împăcare, izolare de lume. Un rol extraordinar făcut de Kristin Scott Thomas.
Sora cea iubitoare (foarte bine interpretată de Elsa Zylberstein), cu a ei familie de tip Benetton, în fond o victimă colaterală a întregii poveşti, a rămas totuşi singura care nu a rupt relaţia cu sora ei.
Nu-l putem uita pe simpaticul căpitan Fauré (Frédéric Pierrot), iubitor de apă şi fîntîni, şi care visează la o expediţie pe măreţul fluviu Orinocco ale cărui izvoare încă n-au fost descoperite… De fapt o altă abordare a marii întrebări. Pentru că marea întrebare care se pune este „ce mai contează atunci cînd nimic nu mai contează ?”. Şi răspunsurile diferă, influenţate atît de acţiunile fiecăruia dar şi de legăturile cu cei din jur (singurătate versus interacţiunea cu cei care ţin la tine). Juliette ajunge în final sa spună cu voce tare „sînt aici”.
Recomandarea mea: merită văzut. (7.5/10)
Juliette Fontaine: „La pire des prisons, c’est la mort de son enfant. Celle-là, on n’en sort jamais.”
***
Il y a longtemps que je t’aime (2008)
cu: Kristin Scott Thomas, Elsa Zylberstein, Serge Hazanavicius, Laurent Grévill, Frédéric Pierrot
scenariu: Philippe Claudel
regia: Philippe Claudel
2008 – European Film Awards – Best Actress (Kristin Scott Thomas)
2009 – César – Meilleur premier film (Philippe Claudel)
2009 – César – Meilleure actrice dans un second rôle (Elsa Zylberstein)
2009 – BAFTA Film Award – Best Film Not in the English Language
DVD: Lionsgate
Bonus: un interviu interesant cu Philippe Claudel şi nelipsitele scene tăiate.
Subscriu tuturor comentariilor. M-am pornit sa-l vad de mai multe ori si nu reuseam sa trec de un anumit punct din cauza starii mele de oboseala. Asta poate si pentru faptul ca intensitatea filmului creste gradual ca finalul sa atinga dramatismul! Nu puteam gasi in delicata si introvertita doamna Fontaine nici un motiv pentru care ar fi putut sa ucida…